Istorie

SCURT ISTORIC al ediţiilor traducerilor Bibliei lui
 DUMITRU CORNILESCU

Această ediţie a Bibliei reprezintă revizuirea traducerii lui Dumitru Cornilescu, fondatorul editurii Societatea Evanghelică Română (S.E.R.) – prin care s-au tipărit la Bucureşti cinci ediţii consecutive: în 1920 (Psaltirea şi Noul Testament), 1921 (Biblia şi Noul Testament cu Psalmii) şi 1922 (Noul Testament - ediţie substanţial revizuită), precum şi Evangheliile după Ioan şi după Luca în 1923, exclusiv cu sprijinul moral şi material al prinţesei Rallou Callimachi şi al credincioşilor elveţieni - motiv pentru care în epocă se vorbea despre Biblia Prinţesei Callimachi; în toamna anului 1924 Cornilescu a editat la Bucureşti o a III versiune, îmbunătăţită, a Noului Testament în două formate distincte (un format mare şi unul mic - în textul acestui format mic apare pentru prima dată termenul neprihănire, în loc de stare după voia lui Dumnezeu, din cuprinsul textului din Romani 3,21; aceleaşi schimbări au fost continuate de autor în toate ediţiile ulterioare tipărite sub egida SBB – deci, practic, ediţia 1924 a Bibliei cu sigla SBB tipărită în Germania a preluat integral textului NT-1924, format mic, tipărit la Bucureşti, iar textul VT-1921 a suferit corecturi minore). Aceasta este zestrea originală şi originar românească a lucrării sale pentru neamul românesc. Aflat la Londra din octombrie 1923, Cornilescu înţelege împreună cu prinţesa Rallou Callimachi, care rămăsese să supravegheze lucrările începute în ţară, că evanghelizarea României prin Cuvântul Scris este o sarcină prea mare pentru ei, şi consimte să accepte oferta de preluare a responsabilităţii financiare a editării Bibliei sale de către Societatea Biblică Britanică (sau, cum se poate formula azi în spiritul și litera legii,  „a consimțit la utilizarea operei de către alții"), care îl „curta” asiduu din 1920, lucrând în continuare fără odihnă şi reuşind să finalizeze în toamna lui 1924 o ediţie îmbunătăţită a Bibliei, aflată sub tipar din primăvara lui 1922, care s-a numit în epocă „Biblia mică”, sau „Biblia cu trimiteri” (tipărită la Leipzig); în anul 1925 apare (cu un text integral îmbunătăţit, atât pentru Vechiul cât şi pentru Noul Testament) o ediţie cochetă a unei „Biblii de buzunar”, tipărită la Berlin. Cornilescu a fost un perfecţionist şi un împătimit pe viaţă al schimbărilor care să-i îmbunătăţească „farmecul şi eleganţa stilului” său, astfel încât şi ediţiile din 1926 şi 1928 au suferit, fiecare în parte, îndreptări, corectări, reformulări.

Noi opiniem că, de fapt, această ediţie din 1928 s-ar putea numi „Biblia standard Cornilescu” şi nu cea din 1924, care a fost doar prima din „etapa străină” a tipăririi textului sacru. În timpul locuirii în Anglia şi apoi în Elveţia (1923-1975) el izbuteşte o nouă traducere independentă, mai literală, pornind de la „traducerea Cicero”, ce avea ca bază vechea Traducere de la Iaşi – 1874, revizuită de N.Nitzulescu în 1911, care a fost tipărită la Bucureşti în 1931, ca Biblie de amvon, sau Biblie de familie, în format mare. Contrar aşteptărilor specialiştilor, ea nu a avut impactul şi răsunetul primei ediţii, văzută ca o Biblie populară - fapt ce a demonstrat, dacă mai era nevoie, călăuzirea excepţională de care a avut parte credinciosul slujitor al lui Cristos, pentru nevoia specifică, temporal particulară, a poporului român. Prezenta lucrare, printr-o editare nouă, a adus îndreptări ortografice, ortoepice, gramaticale, semantice (cele mai multe, cu sinonime sau note de subsol şi scurte explicaţii) şi de punctuaţie, necesare după multe decenii de înnoire a limbii române, dar respectând în întregime matricea stilistică originară şi originală a autorului, precum şi spiritul operei sale. Din anul 1992 textul tuturor versiunilor traducerii lui Dumitru Cornilescu aparţine domeniului public, dar forma grafică, mărimea şi tipul literelor folosite, împărţirea pe coloane, capitole şi versete, trimiterile şi explicaţiile, precum şi numele autorului înscris pe prima pagină, sunt exclusivitatea editurii sale, reînfiinţate în 1990 cu acordul fratelui său Iulian Cornilescu, continuatorul legitim şi moral al lucrării sale evanghelice, Preşedintele de Onoare al editurii S.E.R.. Toate încercările făcute până în prezent de unii biografi nu au reuşit să probeze cu acte sau fapte înstrăinarea drepturilor de autor (copyright) ale lui D.Cornilescu sau ale editurii sale -aşa cum este înţeleasă azi această noţiune-, pentru vreuna dintre ediţiile traducerii sale, iar actuala lege a drepturilor de autor din România, adaptată la normele UE, prevede cu claritate că editura care a tipărit pentru prima dată o lucrare se prezumă că este utilizatorul legal al acesteia.

Iar dacă la aniversarea a 50 de ani de la editarea Bibliei sale -ediţia 1921- Dumitru Cornilescu a fost recompensat de SBB cu titlul onorific de Honorary life Governor (Preşedinte de onoare pe viaţă), această împrejurare trebuie văzută nu numai ca o iniţiativă inspirată de Sus a tînărului teolog aflat la sudii în Anglia Iosif Ţon, ci şi ca o recunoaştere mai pământeană, tacită, că acest Cornilescu, care a lucrat total dezinteresat material o viaţă întreagă, a fost, cităm: „omul pe care Dumnezeu, în providenţa Lui, l-a dăruit Societăţii Biblice (n.n. Britanice)” ţinând seama desigur, de contribuţia lui la finanţarea creştinismului mondial prin milioanele de Biblii Cornilescu pe care SBB le-a vândut zeci de ani fără să-i achite niciodată, nici măcar o liră sterlină, ca drepturi de autor (esenţa conceptului juridic de proprietate intelectuală, copyright, aşa cum este el înţeles azi, înseamnă prezervarea remunerării autorului pe întrega perioadă de difuzare a operei sale – fapt ce nu s-a întâmplat cu traducerea lui Cornilescu, el fiind doar ajutat prin două donaţii, „ajutor creştin”, una dintre ele în perioda cea mai grea a bolii sale la braţul drept). Deşi, J.W.Wiles, Secretar al SBB, afirma în epocă că traducerea lui D. Cornilescu „este o traducere concepută, realizată şi publicată în România”, iar „Cornilescu a făcut pentru România, ceea ce a făcut Luther pentru Germania”, în ultimii ani se duce o adevărată campanie de minimalizare a lucrării sale, în beneficiul unor persoane sau organizaţii, în scopul nedeclarat, abuziv şi fraudulos al folosirii neautorizate a formatului editorial (stabilit de însuşi Dumitru Cornilescu în ediţia NT-1922, avută în vedere şi de noi în prezenta lucrare) şi a numelui său înscris pe prima pagină, în revizuirea neautorizată a unor ediţii recente, fapte strict interzise de lege şi care provoacă confuzie în rândul cititorilor comunităţilor creştine care folosesc traducerea sa.

Această lucrare, pusă acum la dispoziţia creştinilor români prin voia suverană a lui Dumnezeu, reprezintă o reparaţie morală care restabileşte starea de normalitate şi autoritate spirituală, dar şi un dar oferit cu generozitate de autor tinerei generaţii, în preajma aniversării a 100 de ani de la plămădirea operei sale.